Ultimul tren

La ceas de noapte neagra un ultim tren porneste.
Si-n urletu-i de fiare iubirea-ti e tacere,
Aproape esti de mine si totusi prea departe,
Cuvintu-ti mi-e sentinta, iertare n-am a cere.

Aievi zaresc lumina-i spargind genunea rece,
Minind fatidic timpul cu mestecat de fier.
Rasuna lunca toata cind prin tacere trece,
La geamuri sunt strainii. Tu nu esti nicaieri.

Ce mare este gara, ce mica-mi e speranta
De a te sti in trenul ce uita sa mai vie.
Desi inghite cale mi-a dus departe soata,
Stiutul drum il face dar n-are sa te stie.

Frenetic ma-mpresoara necunoscuti cu vise
Si-asteapta ca fantoma s-apara ca-n raport.
Ti-aduc o floare alba furata din culise,
Dar tu nu esti intrinsul si trandafiru-i mort.

Schimb bancile din gara, tresar la orice suier,
Pina si impiegatul deja prieten mi-este.
Ma-ncurajeaza tainic zimbind, jucind din fluier,
Si trenul care vine ce gol de tine este.

Inc-o tigara marca inexorabil timpul
Si-un ultim fum se trece in risipiri desarte.
Iar trenul care vine imi macina destinul,
Si-n tacanit metalic de tine ma desparte.

Si iata ce mai vaier, ce strigat, ce sudoare,
Ma impresoara cind se-opreste la peron.
Straini se-mbratiseaza, si lacrimi curg siroaie,
Mi-e sufletul farime si pling la unison.

Incet cu fiecare pereche care pleaca,
Ori trist ori vesel insa, mereu in cite doi,
Cite un dram din mine se duce, sau se-nneaca.
Privind la ei imi zic, asa eram si noi.

Rasuna gara goala de inima-mi pustie.
Dihania cea neagra acum se odihneste,
Miine porni-va iarasi un drum spre nu se stie,
Un ultim cersetor cadoul ti-l primeste.
 
Nu mai privesc la sina ce calea-ti deschisese.
Ultimul tren venit-a si gara e pustie.
Si miine este astazi tu alte drumuri tese,
Caci nimeni sa te-astepte aicea n-o sa fie.