Pierduta

Ma sfideaza el sufletul, trupul n-asculta,
Broboane de ploaie imi plang pe la tample,
Imi bubuie-n minte o oda de nunta,
Si inima-mi sare pe notele mute.

Ma cuprinde sfiala, mi-e limba legata,
Mi-s ochii in ceata si-n suflet am cer,
Cand mana-ti m-atinge mi-e fruntea-nstelata,
Iar soapta ta calda ma face sa pier.

Unde mi-e curajul, unde-i viclenia,
Sunt duse cu totul cand vorba ta dulce,
Ma poarta pe brate visand iar pruncia
Si dorul ma doare si nu il pot duce.

Pierdut-am si arme, uitat-am de sfada,
Cand safire de pret ai tai ochi ii privesc,
Alung chiar si gandul ca totu-i sarada,
Si lumea sa stie ca eu te iubesc.

Un fugar gand acum loc in suflet isi face.
M-am pierdut eu cu totul in marea ce-nsemni.
Si ma bucura tare, dorul nu imi mai tace,
Caci pierduta esti tu in mine etern.