Mi-am ratacit iubirea si-o caut prin camari, si nu-i.
Imi rascolesc sertare albite-a praf de vreme.
Nerabdator, desfac si candela din cui, Lumina-i,
Chipul iti cerne. Si tac. Ma topeste caldura-i cerata.
Jumatate din noi e un drum, Jumatate din noi e o stinca.
Nu ma-ncovoi sub arsite dar te ascund,
Atunci cind te-nconjori duios la poalele bratelor mele,
Si ma framint cind te destrami a-nsingurare.
Binenteles ca am gasit in urma camara unde,
In frunze de pelin si spini de anghinare lasat-am marturie,
Din doua jumatati o cruce-ntreaga, noi.
Si-acum mai simt sarutu-ti si dulcea ta povara.
Noi, jumatati unite de tainic parcurs, tinjind,
La implinirea ce va fi sa fie odata.
Plugar rastorn iar cimpul sufletului tau cernind,
In fiecare brazda iubirea de-ndoiala, si mi-e bine.
Marunt ma picura in suflet iubirea-ti si pacatul,
Primordial ce-arar se-abate asupra-mi mai dulce mi se pare.
Sa vezi voi vrea cum ruginite zale ce-mi pui la-ncheieturi,
Zac in camara prefacute-n fapte.
Camara fara ceruri e mica, dar ce larg e locul
In care-am pus noi doi un munte de sperante.
Pereti-s goi dar visele incrincenate-n var se-arata.
Mai pun o piatra de hotar sa nu uitam unde-am ajuns, de unde.
No comments:
Post a Comment