Lasa-ma

Lasa-ma sa lenevesc in ploaia
Ce cade trist si aspru pe alei,
Caci doar asa s-a stinge si vapaia
Ce arde astazi doar in ochii mei.

Te du si lasa toamna care vine
Alai de funze moarte sa-mi presare.
Pe sufletu-mi ce-acum abea se tine,
Si-ncet incet fara de tine moare.

Ce mai conteaza astazi fericirea
Ce se nastea in orice zi cu tine,
Caci dragostea-n cenusa-si tine firea
Si nu va mai renaste pentru mine.

Hai lasa-ma si du-te spre tenebre,
Ce azi te cheama-n voce de sirena.
Eu sa ramin s-ascult cintari funebre,
Din lacrimi presarate pe-a ta trena.

Sa nu te uiti in urma niciodata.
Doar lasa-ma sa-nchid fereastra bine,
Sa uit de ochii tai si lumea toata.
Sa-nghet privind la iarna care vine.

Ma bucur fiindca uite vine toamna
Si ea ma duce-ncet catre inghetul
Caci din uitare imi va fi coroana
Iar sufletul meu trist ii va fi pretul.