Amintiri din junime 1

  Am fost un prunc urlator, neastamparat si frumos. Cel putin asa imi spunea draga mea mama in scurtele momente de sinceritate si apartenenta pe care le-am avut de-a lungul vietii petrecute impreuna.Nu nu va mirati. Am spus scurte pentru ca parintii mei au decis ca, desi este foarte la moda sa te afunzi in mrejele iubirii si a tuturor chestiilor alea ce se fac in soapta si gemete de la virste fragede, aparitia unui bagaj suplimentar de genul meu le-ar fi rapus dorinta de afirmare si elan creator, asa ca m-au facut pierdut de la o varsta foarte mica, la bunici.
  E de la sine inteles ca procesul nu a fost asa de simplu, deoarece toate se petreceau pe vremea lui Nea Nicu, si pe deasupra mai era si un nume ce il port si eu acum de aparat impotriva barfelor urbei. Deci totul a purces cu o casatorie rapida la care participantii principali, cu oaresce rusine si vinovatie etalau un costum de ginere la trei piese ce incercau sa dea aere de om matur unui tanar de 20 de ani care, fie vorba intre noi, abea daduse cu nasul de floricica mamei si era zmeu, si o miniona la vre-o 18 anisori, satena cu ochi vioi, intr-o rochie alba de mireasa desi burta o trada ca nu mai era de mult neprihanita. Actorii fiind in scena, cel putin in poze se vad zambind, cam stramb ce-i drept, mai in spate, pazind si parca supervizand cuplul, Garda de Fier. Cu chipuri crispate in zambet de complezenta, le citesti  parca pe fete ce gandesc... 'tarfa", "mi-a nenorocit frumusete de baiat", "il omor daca nu termina facultatea", "e proasta si n-are nici un capatai",  in functie de relevanta raporturilor de rudenie intre cei la care te uitai si impricinatii din centrul lor de atentie.
  Oricum calvarul asta a tinut doar o noapte, cam atit dura si pe atunci o nunta la foc automat, asa ca fiecare a plecat pe la casele lui iar tinerii insuratei au ramas sa locuiasca impreuna in periferia de atunci a Bucurestiului pe linga Gara de Nord cu socrii mari bineinteles.Daca toate ar fi fost la fel de frumoase ca atunci cand tata a vazut pentru prima data floricica mamei si ar fi ramas, ca vitelul care se uita la poarta noua, inrobit de dragoste pentru mama, ar fi fost totul bine. Dar cum tata, in mintea lui de viitor injinier a decis ca erau mult mai multe floricele de vazut decat zilele dintr-o luna si ca el in calitate de tinar aspirant la titlul de taurul cartierului trebuie sa le miroasa pe toate, nu a durat mult si fatalitatea sa produs.
  Si sa lasat cu impuscaturi si ranituri, ca in filmele alea politiste de duzina de rulau in acele vremuri pe la Gloria si Scala, unde doi indivizi isi trag la gloante unu' la altu' dar nu se omoara pe bune decit dupa ce irosesc vre-o doua bobine de cinspe' minute de pelicula.Acu mama impusca cu tigai, vaze, carti, chiloti, picioare de scaune, la tata iar acesta din urma sarmanu' facea ce a facut toata viata... se ascundea la adapost in spatele mamicutei lui.Da tot l-a atins de vreo doua trei ori, de aici si raniturile nu? Acum mama mea urla si dadea cu ce apuca, tata se chircise in spatele mamei lui, aceasta din urma strignd ca din gura de sarpe " sa fim rezonabili ca ne aud vecinii" si para impuscaturile mamei cu o fata de masa pe post de scut si steag de armistitiu. Tot calvarul se datora bineinteles faptului ca mama il prinsese pe tata cu nasul in floricica unei colege de facultate a lui, si bineinteles era nervoasa.
  Biata mama credea ca odata ce l-a luat pe tata cu "Acte" acesta din urma nu mai avea voie sa bazaie la alte floricele ci sa se multumeasca doar cu ea. Iluzii de adolescenta care din nefericire tot iluzii au ramas. Bineinteles ca sa ajuns la divort unde, pentru ca mama paratului avea ceva influenta in acele vremuri in industria avocateasca, au convenit in final ca se despart pe cale amiabila, nu au nimic de impartit la partaj si eu, plodul, revin spre crestere si educare tatalui !?!. Va rog sa va reamintiti ca la acea vreme nu prea aveam ceva de spus decat eventual gugu, gaga, mumu, mama si alte ezoterii onomatopeice pe care adultii le interpretau in fel si chip. Normal ca in calitatea lor de adulti nu au inteles ca eu deja stiam ce se intampla si protestam exprimandu-mi punctul de vedere si bineinteles ca , la fel ca niste adulti educati, au ignorat cerintele mele.
  Acum nu pot sa mai afirm ca decizia parintilor mei a fost una proasta. Insa daca va puneti in pielea unui pusti de citiva anisori ce inceraca sa inteleaga de ce mama si tatal lui nu il trimit dupa inghetata doar doar or avea si ei ceva timp singuri, sau de ce cind vine tata acasa are timp doar cinci minute de enumerat prostiile pe care le-a facut odrasla , trei minute pentru aplicarea corectiei corporale necesare educarii spiritului rebel dupa care, cu inima impacata de datoria executata, tata se ferchezuieste si pleca catre alte zari mai inflorite. Habar nu avea tata, ca eu, dupa plecarea lui ramaneam nauc neintelegand nici macar de ce dracu' luasem bataie.
  Nu. Sa nu credeti ca nu am avut parte de dragoste si iubire. Am avut. Desi fusesem un accident intrand cu picioarele in viata inaintasilor mei, am fost inconjurat mereu de caldura, atentie si dragoste din partea bunicilor. M-au adoptat si pina am crescut un pic mai mare ei au fost lumea mea. Pe linga ei, la fel ca si mine, copil al nimanui, a fost Severa.
  De unde naiba a primit femeia aceea acel nume habar nu am pentru ca nu se potrivea cu muntele de blandete, dragoste si abnegatie cu care avea grija de mine. La vremea la care eu deschideam ochii plinsi catre ea, Severa trecuse deja de prima tinerete si se vedea pe ea ca avusese o viata plina de incercari. O unguroica uitata prin cine stie ce orfelinat, adoptata de bunicii mei pe post de fata in casa, miniona dar vanjoassa, cu chipul asprit si brazdat de trecerea vremii mereu incadrat de un batic visiniu legat in fata, ma legana cantandu-mi in ungureste, o limba din care nu intelegeam o iota dar care avea un puternic efect calmant asupra mea, ma ogoia si ma suduia apoi cu mult drag. Mereu imbracata in rochii pina la glezne, incaltata cu saboti de plus pe care ii tarsiia pe culoarele si scarile din casa, era Cerberul meu, veghind neobosit la toate nevoile mele. O sa ramaneti surprinsi la fel ca si mine dar cat am fost copil de biberon, nu am avut nici camera mea separata si nici nu am dormit cu parintii. Eu am dormit intr-un patut de fier in aceeasi camera in care dormea si Severa. Ea a fost mina ogoitoare in noptile in care frunte imi ardea de febra, Ea a fost tinta farselor mele nevinovate mai tarziu cand am crescut, ea a fost cea care dupa ce o zi intreaga ma suduit si blestemat pentru traznaile nevinovate pe care le facusem, a luat toata pensia ei si sa dus la magazin sa-mi cumpere o bicicleta Pegas ca deh toti copii au si sa nu se simta copilul nedreptatit. Nu parintii mei, nu bunicii mei ci un strain.