Surprinzator sau nu, aghiuta a decis sa-si ia concediu. Adicatelea de cand cu surle si trambite am decis sa-mi trambalez existenta la mare distanta de locurile de nastere, personajul a decis sa ma lase in pace. Nu imi fac griji ca nu va mai aparea caci acum, probabil ca se afla deja in "reckoning mode" pe noile tarmuri Australiene, gata sa-mi faca in necaz la cel mai mic gest necujetat al meu.
Profitand de aceste zile linistite, numarind mai rau ca in armata AMR-ul, fac liste, inchid probleme, atita cit se poate bineinteles, caci, vorba lui Bula "Restul sa astepte". Intre felicitari venite de la prieteni, rude, amici, necunoscuti care afla de iminenta mea instrainare si rezolvarile zilnice de la job, am timp in sfarsit de prieteni noi.
Exista cativa pe care ii apreciez nespus pentru eforturile pe care le fac in fiecare zi sa fie alaturi de cei care se incurca in itele intortocheate ale plecarilor peste hotare. Ei sunt cei care cu rabdare, mai in gluma mai in serios dar niciodata obositi sau plictisiti , ajuta, sfatuiesc, glumesc, sactioneaza, orice intrebare pusa lor. Ei sunt cei care apartin sit-ului www.emigrare.info. Am descoperit ca amicitiile si prieteniile se pot lega si la mii de kilometrii distanta, la fel de simplu ca aici loco. Am redescoperit bucuria de a ajuta si a fi ajutat, cam cum era pe vremurile tineretii mele, cand vecinii de bloc erau sociabili si comunicativi, nu incuiati si indiferenti.
Mi-am facut cativa prieteni deocamdata de la distanta, in Australia. Nu stiu de ce m-am asteptat ca acestia sa fie mai ocupati, mai reci, mai inchisi, adica sa semene intrucitva cu ceea ce vad zi de zi in dulcele tirg al Bucurestilor. Gresit. Sunt veseli, comunicativi, si stiu sa puna intrebari, si sa dea raspunsuri. Stiu sa spuna nu si da cu aceeasi nonsalanta, fara sa jigneasca, nu se baga in sufletul tau si te lasa in banii tai, isi sustin punctul de verede admirabil, sunt concisi si fermi, si... sunt de origini diferite. pot spune ca acum corespondez cu canadieni, tailandezi,indieni,neozeelandezi si romani, toti raspanditi de-a curmezisul Australiei, in Melbourne, Brisbane, Perth, Sydney,etc. Toti sunt animati de acelasi dorinta " i want to live my life. Life cannot drive me". Si zau ca deja incep sa simt acelasi indemn, de a-mi trai prima zi din restul vietii mele fiind exact ca ei.
O chestie interesanta cumva, este ca pe masura ce se apropie momentul decolarii spre noi orizonturi, ma dezbrac incet incet de mohoreala si lehamitea ce ma cuprinsese in ultimii ani. Am fost intrebat de nenumarate ori de ce fac acest lucru, adica de ce am decis sa plec, la o varsta la care altii incep sa renunte la anumite "nebunii ale tineretii". Initial am considerat valid raspunsul ce zace pe buzele oricarui Roman din zilele acestea; vreau sa nu mai traiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului, grija zilei de maine, cosmarul creditelor, devalorizarea leului,etc. Acum stiu ca raspunsul este incomplet si mult prea lung. Raspunsul e simplu: Vreau sa traiesc. CU tot ceea ce este implicat in acest cuvant. Sa vad locuri noi, sa cunosc obiceiuri si oameni de la capatul celalalt al lumii, sa beau o bere fara sa ma gandesc la cine stie ce problema la job ramasa in suspensie, sa pot sa-mi permit sa sciu din nou, sa pot sa ma joc chiar daca virsta m-ar trece in categoria celor care nu prea mai au voie sa fie copii, Intr-un cuvant sa ma pot bucura de timpul ramas pina cand soarta va decide ca e destul.
Multi dinte cei care m-au chestionat si au pus la indoiala acest nou inceput de drum, mi-au cerut sa le descriu diferentele intre acolo si aici. Sincer am incercat. Nu se poate. Acolo este o alta lume. Si al naibi sa fiu de nu am sa-mi infig dintii in ea sa prind si eu o particica, doar pentru a vedea ce gust are. Si daca-mi place poate mai vreau.
No comments:
Post a Comment