Australia - Day 1

      Mi-a luat ceva timp sa rontai "uimitoarele nonaventuri ale jupinului Julian", adica ce sa va spun voua ca nu am facut de cand am ajuns acilisalea. Iata ca le desart asa cum s-au intamplat ele in ziua cu numarul 1.
      Va povesteam eu ca jupin Aghiuta nu a fost prezent la datorie pe toata perioada translatiei subsemnatului din Romania in Australia, creindu-mi impresia ca personajul pur si simplu sa dat batut. Asi! Incornoratul era deja in Sydney pregatindu-mi o primire de zile mari. Adicatelea, si-a zis el in acea draceasca conceptie, il las eu pe asta sa aterizeze ok si cand vine ii dau eu sa ma tina minte. Si mi-a dat. Mi-a dat un frig de ma patrundea prin tricoul sunbtirel si pulovarasul de vara pe care le aveam pe mine. Degeaba am pus eu geaca si am inchis-o pina la gat, umezeala si frigul m-au patruns pina la os. Am indurat cuminte frigul pina am ajuns la noua mea rezidenta unde, speram eu, o sa fie mai cald. Aiurea. Stiam eu ca australienii au pielea groasa , homo erectus australianus este recunoscut ca animalul cu pielea cea mai groasa din lume, dupa cel canadian bineinteles, dar nici chiar asa. Fratilor, in camera era la fel de cald ca afara.
     In timp ce Aghiuta isi radea in pumni de ce-mi facuse, subsemnatul, abil cunoscator al cailor internautice, arunc valizele cit colo, scot din desaga, calculatorul portabil, neaos denumit laptop, si dai si cauta Juliane cel mai apropiat supermarket, care sigur avea in dotare ceva incalzitoare, caci casa aproprietarului lipsita de sistem de incalzire este. Bun. Gasit supermarket-ul, gasit si transportul si bineinteles in graba cu care am decolat am uitat un mic amanunt.
     In timp ce voi va ganditi care este amanuntul respectiv, eu decolez catre statia de autobuz, respectivul isi face aparitia in mod glorios la ora scrisa pe timetable, si vijj in citeva minute Woolworth scrie pe mine. Colectez in graba ceva de-ale gurii, apa, rosii, ceva piept de pui, ma rog essentials macar pentru doua zile pina ma dumiresc eu cum sta treaba, si tusti la raionul cu aparatura. Colectez in graba un incalzitor cu aspect similar celor vandute in romania, curios ce internationali sunt chinezii astia, si tusti in statia de autobuz.
     Ei si aici ma loveste dezastrul. domnu' incornorat mi-o facuse din nou. Subsemnatul a supozat faptul ca transportul public functioneaza cu orar similar cu cel din Romania. Gresit. Australienii astia se respecta iar in weekend au program de lehuze inclusiv la transportul public. Drept pentru care, citind incordat timetable-ul am constatat ca singurul transport care mai era disponibil, ultima cursa dealtfel, ma ducea mai aproape de casa cu vreo trei kilometrii. Si eu sarmanul aveam vreo sapte de parcurs. Cum soarta uneori si-o face omul cu mana lui, mi-am luat drumul in picioare suduindu-l sanatos pe cel incornorat pentru farsa facuta. Nu pot sa va explic modul in care aratam cu aproximativ zece kilograme de diverse in vreo sapte plase si cu mamutul de incalzitor in mana, mergand pe strazile Sidney-ului. Noroc ca australienii se pare sunt vaccinati impotriva unor astfel de exchibitii si nu se mai intereseaza, drept pentru care dupa vre-o ora jumate de mers, am ajuns la locul pe care acum il denumesc casa.
     Rupt de oboseala si dureri de maini, nu mai apuc decat sa bag animalul in priza in asa fel in cat sa se faca cat de cat cald in camera si in 5 minute eram in cirpe, la somn. Inutil sa va spun ca toata escapada sa lasat cu amintiri de nesters, inclusiv o raceala sanatoasa de care ma stradui sa scap cit mai curand caci va trebui sa ajung cumva si la birou saptamina viitoare.
    Dimineata vine prea devreme si in timp ce incerc sa alung ultimele ramasite de somn in baie fredonand sonata lunii, constat ca in loc sa scot din gitlej sunetele cristaline (a se citi ragetele cristaline) cu care eram obisnuit, sunetele emise de sumbsemnatul aduceau cu cele scoase de un cocos strins in acelas timp de git si de bibiroaze. cum nu ma impacientez eu asa de usor, si cum declarasem in vama nurofenele si paracetamoalele din dotare, purced urgent la o doza si-mi notez mental sa fac o excursie la farmacie pentru o aprovizionare serioasa. Intre timp scot si lista cu ceea ce trebuia sa fac in primele zile dupa un successful landing pe plaiurile canguresti.
    Pe lista, contul la banca, ATO ( AKA Australian Taxation Office) sim de Australia si inca citeva maruntisuri. Primul stop, banca. Nu va mai povestesc excursia pina la banca deoarece a fost cam acelasi drum facut cu o seara inainte, de data asta asigurindu-ma ca am cu ce sa ma intorc acasa, si iatama in fata branch-ului bancii. Intimpinat fiind de o tinara , nu 90-60-90, dar foarte aproape de masurile amintite, dau eu pe gura cine sunt si ce vreau si sunt rugat politicos sa astept pina in momentul in care un comsultant va fi disponibil sa se ocupe de mine. Avand experienta bancara Romaneasca, imi zic in sinea mea ca as putea sa ma duc pina la restaurantul din colt unde ochisem un meniu frugal si tare gustos, sa iau masa si cam pe cand ma intorc o sa fie si consultantul gata sa ma ia la intrebari. Asi. Nici nu apic sa ma gandesc bine ca si apare impricinatul, zambitor si serviabil, si ma intreaba cu ce-mi poate fi de folos, nu inainte de a ma intreba daca am avut o zi buna azi.
    Bineinteles ca am avut o zi buna, mormai eu printre ragusituri, cu exceptia zilei precedente care a semanat mai mult cu caznele lui Prometeu  in varianta light bineinteles, decat cu o sosire cu surle si trambite. Omul nu se impacienteaza, zambeste si ma pofteste intr-un burou unde in cam zece minute rezolvam toate cerintele. Sincer, am ramas ca la dentist. Omul a manevrat computerul in fata mea, aratindu-mi in fiecare secunda ce face si ce optiuni imi ofera, si la cite chestii l-am pus sa faca ma asteptam sa plec de acolo cu un maldar destul de gros de hartii. Aiurea. Mi-a dat o singura hartie in care eu am semnat acordul pentru deschiderile de cont curent si savings plus internet banking si card si gata. punct. Am ramas ca la dentist. Chiar l-am intrebat daca nu trebuie semnate si alte documente si el mi-a spus ca nu. E destul. Ei nu au nevoie de hirtogarie ei fac bani si sunt in serviciul meu. Asta da replica. Ce n-as da sa o fi auzit si pe plaiurile Mioritice din cand in cand.
   Cu cartela de telefon am rezolvat si mai repede. In zece minute aveam si telefon si prepaid de Australia, functional la Vodafone. A batut toate recordurile mele de asteptare la sus amintita companie din Romania. Am iesit un om fericit, cu cont si telefon de Australia si cu zambetul bine inscris pe fata. Zau ca e mai luminoasa viata aici. Pe drum spre casa am fost salutat de straini pe strada. Am raspuns la salut desi nu-i cunosc. Se pare ca politetea din vremuri stravechi se pastreaza pe meleagurile astea indepartate in timp ce in tarile mai civilizate obiceiul asta sa cam pierdut.
   Oficiul de taxe si impozite Australian e ... la un click distanta daca esti down under. Drept pentru care am preluat friiele laptop-ului si am navigat pina pe site-ul respectiv. Puteam sa ma duc si la unui dintre oficiile lor dar lenea si-a spus cuvantul. Alte douazeci de minute in fata calculatorului si am rezolvat si ATO. Astept acasa acum TFN-ul ( AKA Tax File Number). Aghiuta nu si-a mai bagat coada decit din cand in cand intrerupindu-mi conexiunea la net dar aici fiind in domeniul meu l-am batut pe puncte.
   Fiindu-mi tare foame mi-am permis sa ma opresc din iuresul impamantenirii mele in noul tarim si sa-mi execut o minunata si frugala gustare de pui sfarait la tigaie rumenit cu usturoi si ceapa putin innabusit doar ca sa nu-si piarda usturoiul din tarie, si cu ceva verdeturi aruncate spre spaima papilelor gustative in tigaie. Credeti-ma o minunatie de gustare, alunecata pe gat  cu puntin vin alb, doar un sfert de pahar ca sa nu sarim calul caci mai sunt treburi importante de facut. Dupa ce si papilele si stomacul au ajuns la concluzia omeneasca si anume ca deocamdata este destul cu hranitul si amusinatul farfuriei, am trecut la despachetarile de rigoare. Camasile la camasi, ciorapii la chiloti, blugii pe umerase, pantofii la usa. Activitate casnica istovitoare dar necesara avand in vedere faptul ca a doua zi aveam o mare reuniune cu noua mea familie de la munca. Dar despre asta am sa va povestesc in ziua urmatoare.